1826 – se realizeaza fintina arteziana din centrul statiunii .
1837 – se realizeaza in premiera primul pod metalic in arc
din Europa . Acesta se afla chiar la intrarea in statiune .
23 ianuarie 1838 – are loc un cutremur care a darimat toate
casele si biserica romineasca , care se afla in centrul statiunii
acum chioscul pentru  fanfara .
1839 – vine pentru prima data in statiune Nicolae Balcescu
pentru a se intilni cu un general polonez .
1840 – mari inundatii , Mehadia este in intregime sub apa .
1841 – are loc o seceta cumplita . Oamenii aduceau
apa in vase cu carul de la Dunare .
1847 – in piata statiunii este montata statuia lui Hercules .
Statuia a fost turnata din fier de tun  de maestrii Ramelmayer
si Glantz din Viena si daruita de catre arhiducele Carol ,
ofiterilor si soldatilor din statiune care pazeau granita .
1849 - ajunge la Herculane Ludowic Kossut insotit de
o garda italiana formata din 23 de ofiteri , medici si 500 de
soldati .

1852 – se construieste dupa planul arhitectului Doderer ,
vila imparatesei Elisabeta (Sissi , sotia imparatului Austro -
Ungariei Franz Iosef) .

1877 – Generalul Traian Doda preia conducerea armatei romane .
Tratativele cu emisarii guvernului romaniei au loc la Herculane .
In cinstea acestui eveniment un munte a fost denumit cu numele
generalului – Piscul Doda . Tot in acel moment vine la Herculane
M. Cogalniceanu

1897 - principesa soseste la Herculane si este cazata in Vila Elisabeta
( azi , sediul Casei de Cultura ) .

1899 - se stinge din viata A. Tatartczy primul  primar din  istoria  statiunii .
De numele lui se leaga prima rezervatie naturala din Romania – Domogled
si infintarea unei agenti de turism montan avind  sediul in incinta
cazinoului din centrul statiunii , acum un magazin . Acolo exista o cafenea
unde se intilneau toti  aristocratii  din statiune .
Tot el este cel care a descoperit Pestera Mare de la Soroniste iar
Emil Racovita cind vine in statiune pentru a carta  aceasta pestera in semn de
respect ,pentru Tatartczi  a denumit-o   Pestera Tatartczv . Un mare impatimit al drumetiei
montane si un iubitor de natura A. Tatartczv de nationalitate maghiara era  foarte
iubit de populatie . Drept pretuire locuitorii statiunii  i-au  ridicat un monument  in
cimintirul  orasului .

1893 – este construita uzina electrica care se afla in amonte de statiune linga
podul de pe DN 75 . Mai tirziu  uzina a fost dotata  cu un generator  diesel
mercedes care este in stare de functionare si acum .

1896 – deschiderea Canalului de navigatie din Cazanele Dunarii .
Tractarea navelor fluviale in susul Dunarii sa facut cu ajutorul locomotivelor
cu abur . In Cazane exista o stinca care despartea apa in doua canale , cataracta
care era pe malul sting (sirbesc) nu putea fi trecuta din cauza curentilor foarte
puternici . Pe partea romaneasca apa  nu era foarte adinca iar in perioada de seceta
seca aproape complet . Acum stinca si cataracta , sint sub apele  lacului
de acumulare de la Portile de Fier . Cu prilejul  inaugurarii canalului statiunea
a  fost vizitata de imparatul Austro-Ungariei Franz Iosef , unde s-a intilnit cu
regele Romaniei
si regele Serbiei .

Pentru oferta de cazare in statiunea balneara Baile Heculane va rugam sa vizitati website-ul http://rouademunte.wordpress.com

Cea mai cunoscut legenda este, desigur, cea a haiducului Adam Neamtu, despre care Damian Izverniceanu a scris un roman cu acelasi titlu. Originar din Slatina Nera si o vreme dascal într-un mic sat de la Dunare, învatatorul Adam Duma s-a facut haiduc, împreuna cu prietenul sau, Lazarica, stabilindu-si „resedinsa” în Pestera Rolului din Cheile Nerei. Era cunoscut ca Adam Neamtu, pentru ca purta straie „nemtesti”. A fost viteaz si drept, darnic cu saracii, carora le umplea poala de galbeni luati de la cei bogati. A fost prins pe când îsi vizita ibovnica, Ileana, prin tradarea unui fost ortac, Buzangiu si închis întâi în Oravita, apoi, 20 de ani, la Lugoj. În „Oameni dintre apele doinelor”, Editura Facla, Timisoara, 1972, scriitorul taran, Ion Frumosu, din Ciuchici, ne da si el câteva informatii privind legenda lui Adam Neamtu. Lucruri pe care le auzise si el din batrâni. Saracii care primeau de la Adam Neamtu câte o poala de galbeni împaratesti nu se mai puteau numi saraci. Cu ei „puteai cumpara un sat cu popa cu tot”. Unii si-au pus actiuni la societatea austriaca ce a construit primele cai ferate în aceast parte a Banatului si administra si minele din Anina. Câtiva dintre saracii miluiti de el au devenit bogati mai rau ca ceilalti.

Când a revenit Adam Neamtu de la varmegie (închisoare) de la Lugoj, dupa 20 de ani s-a dus sa ceara de la unul Iosom Catina, din Ilidie, pe care el îi daruise pe vremuri. Iar acesta l-a gonit cu argatii din ogor. Drept pentru care Adam Neamtu s-a apucat iar de haiducie, i-a dat foc lui Iosom, de-a ars de viu cu tot ce avea. Pe haiduc l-au prins si l-au spânzurat pe urma, fara  judecata, lânga orasul Guzainii, lânga Vârset.

În transcrierea legendei „La Stanuri”, se da o explicatie fabuloasa pentru însasi nasterea Cheilor Nerei. În Valea Almasjului, pe unde se întind astazi satele Lapusnic, Rudaria, Dalboset, Moceris, Bania, Gârbovat, Sopotu Vechi, pân la Buseaua, adica Sopotu Nou, de unde încep Cheile Nerei, era un lac. Aici, chiar în vremea nuntii sale, se îneaca  fata cneazului Almaj, drept pentru care cneazul da porunca tuturor supusilor sa se strânga, cu mic cu mare, cu carute si cai, cu sfredere, baroase, spangi si chivilite sa  zdrobeasca stânca blestemata. Sa sloboada apa lacului, în chiar locul unde astazi este gura Cheilor, care astfel s-au nascut, dupa cum spune legenda. Acelasi autor, Petru Tudor, în „Taina pestilor din Lacul Dracului”, ne spune ca pestii din acest frumos si misterios lac ar fi de fapt oile unui cioban, înecate de necuratul pentru ca ciobanul nu a vrut în ruptul capului sa le tocmeasca si sa le dea „cornoratilor” care or iesit din lac. Cât despre Carsia Bologii ni se spune ca si ea s-ar fi ivit tot din peregrinarile, faptele si iubirea unui haiduc, Bologa, traitor pe la 1700, în locurile dintre Cheile Minisului si Cheile Nerei. Aceste locuri spectaculoase si încântatoare nu puteau dupa legenda, sa izvorasca decât din fapte deosebite si curajoase ale unor personaje de neînfrânt, din mari si tragice iubiri. Asa cum reiese din poate cea mai frumoasa legenda, versificata cu talent, în stilul sau inimitabil, de poetul Gheorghe Azap, traitor în Ticvaniul Mic. În “Legenda Lacului Ochiului Beiului”, dedicata silvicultorului de suflet Gheorghe Cahnita, pe care noi am „dibuit-o”, se povesteste despre un bei turcesc care s-a ascuns de tatal sau, haladuind prin padurile de nespusa  frumusete ale Cheilor Nerei, loc unde si-a gasit nu numai linistea, vânatul, ci si dragostea unei frumoase valahe. „Caci se iubeau cuminte si-asupra de masura/ Când prospetimi stelare sclipeau peste copaci”. Dar cum batrânul pasa, tatal beiului, este categoric: „Din semintii ghiaure nu-mi vreau nora mie”, trimite lefegii „tainic s-o înhate pe ciobanita juna”.

Tudor Gherman îsi lasa pâna  inspirata  de aceste legende si de aceste frumuseti din Cheile Nerei. În „Ancheta în locuinta lui Dumnezeu”, într-un cadru fabulos, cu întâmplari stranii specifice legendei, este evocata  literar construirea unei cetati în vârful muntelui, unde „de departe sunetul Beiului se strecura învaluitor…” Cum sunt aceste locuri, în viziunea scriitorului? „Nici între sânii împaratesei Mariei Tereza … nu pot exista asemenea minunatii”. Plasarea istorica ne sugereaza ca ar putea fi vorba de construirea cetatii Maica Tereza, ale carei ruine pot fi vizitate si astazi, de cei îndragostiti de Cheile Nerei. Dar întâmplarea cu sinuciderea repetat a constructorilor si anchetatorilor tine loc de legenda si de mit, care în aceste locuri s-au nascut, desi seamana cu legenda Mesterului Manole. În „Ochiul Beiului” se reia legenda aparitiei mistrioase a acestui lac. Întâmplari credibile sunt plasate într-un cadru istoric dat, sunt motivate psihologic. Fata, Evdochia, sotia beiului, cel care îsi scosese un ochi, este ucisa de turci. Lacul s-ar fi format din prabusirea tragica a celor doi îndragostiti, a beiului cu iubita lui moarta, de pe stânca, în goana îndurerata spre Stambul. Si daca tot am început aceste scurte consideratii despre legendele Nerei cu Adam Neamtu, sub un stejar, în care cânta o privighetoare, haiducul Adam Duma (Neamtu) îl lamureste pe ortacul sau Lazarica: Ana, iubita lui, traieste. si parca ea ar fi privighetoarea din aceste tinuturi, unde frumusetile naturii, ca simbol al vietii, sunt fara sfârsit.

careia i s-ar putea conferi statutul de rezervatie stiintifica, pentru conservarea si studierea în continuare a conditiilor de oaza tropicala  unica în România, cu punga ei de aer cald, coloniile de lilieci si fauna de guano, precum si crusta si stalactitele gelatinoase nemaiântalnite în alte pe?teri.

O alta pestera  interesanta din mai multe puncte de vedere este Pestera (Grota  cu aburi ) (are doar 14 m lungime)

care rasufla  aburi fierbinti (52 grade C  56 grade C), cu miros de pucioasa, printr  o crapatura  în stânca. Bolboroseala înfundata  ca de cazan urias  în clocot, ce însoteste aburii, te duce cu gândul la o imagine a infernului. Emanatiile sulfuroase fierbinti au creat conditii pentru dezvoltarea unui muschi pe care îl gasim numai aici (Philonotis schliephackei), pentru protectia caruia sa propus chiar crearea unei rezervatii în acest punct.

“Grota cu aburi are o istorie plina de misticism. In urma cu vreo 2.500 de ani in urma, aici se pare ca a fost locul pentru altar al diverselor zeitati pagine. La poalele muntelui era construit un templu iar aici, sus, erau altarul si statuile zeilor. Pe vremea regelui Deceneu, aici se gasea deja un altar al zeitei Bendis“

Exista insemnari in cronicile grecesti si chiar o povestire macedoneana veche in care se arata ca, venind marele rege dac Burebista la templu si cerand ajutorul zeitei, din grota a inceput sa iasa un fum gros, apoi pamantul s-a despicat si au aparut patru luptatori care au plecat cu regele dac si care aveau menirea sa-l ajute in luptele cu dusmanii. Inaintea ultimei batalii de la Tapae, cand dacii au venit sa ceara sprijinul zeitei, grota s-a cutremurat si din interior a iesit un fum negru, innecacios si urit mirositor. Cei prezenti la ritual si-au dat seama ca zeita si-a intors fata de la credinciosii sai. Apoi, dupa cucerirea Daciei de catre romani, zona si-a pierdut importanta mistica, locul zeilor daci fiind luat de pantenonul roman si in special de Hercule, erou ridicat in randul zeilor de faptele sale, iar magia fiind inlocuita cu terapia.

De asemenea foarte rare in pesterile  tarii, sunt depunerile de cruste si speleoteme din gips, pe mari suprafete ale peretilor si ale planseului, ceea ce întâlnim în pestera lui Ion Barzoni.

Parcul National Domogled  Valea Cernei reprezinta un esantion unic al fagetelor carpatine si europene de la altitudinile cele mai joase pâna  la limita padurii cu golurile alpine, apoi o adevarata  simfonie a calcarului, o armonie între stânca si viata ce o cucereste. Prin pozitia sa privilegiata, la încrucisarea unor raspântii geologice, climatice si biogeografice, acest spatiu de existenta multimilenara reprezinta un ecosistem complex, de o mare originalitate si spectaculozitate. Valea Cernei este unica  prin aceea ca, se înscrie total în spatiul montan si desparte dou siruri de munti, diferite ca alcatuire si peisaj. În acelasi timp este valea cu cel mai variat si reprezentativ relief carstic din România, care este inegal distribuit ca urmare a distributiei inegale a calcarelor.

La 48 km de Baile Herculane si 8 kilometri de Bozovici, se afl? comuna Eftimie Murgu (cunoscut? dup? vechea denumire ca Rud?ria) de pe Valea Almajului.

Atestat? documentar înc? din anul 1470, a?ezarea î?i ofer? prima surpriz? înc? din momentul în care afli c? aceast? comun? are în componen?? o singur? localitate, cea amintit? mai sus. Vechiul nume vine de la râul Rud?rica, ce traverseaz? satul, ?i care în traducere slavon? ar însemna „râul de fier”, denumire primit? probabil ca urmare a uria?elor z?c?minte care se g?sesc în mun?ii din împrejurimi. Popula?ia num?r? aproape dou? mii de suflete, dintre care doar vreo 30 lucreaz? la ora?. Restul se ocup? cu agricultura ?i cre?terea animalelor. Localitatea este cunoscut?, în primul rând, pentru num?rul mare de mori de pe „Rud?rica”, dar ?i pentru c? aici e locul unde s-a n?scut ?i a copil?rit Eftimie Murgu.

Aici, pe râul Rud?rica, se mai p?streaz? înc? 22 de mori pe ap?, proprietatea oamenilor. Spectacolul cascadelor îmbinat cu zgomotul ro?ilor de moar? este fascinant. E greu s? descrii în cuvinte rusticul acestor locuri. În trecut, existau aproximativ 40 de mori, îns? multe au fost luate de ap? la inunda?iile din 1955. Au mai r?mas 22, dar oamenii au avut grij? de ele, ?i au construit tot felul de canale pe care e direc?ionat? apa c?tre ro?ile morilor. Datorit? acestora, ele func?ioneaz? ?i vara, când râul este sc?zut. Toate morile sunt protejate de câte o stânc? masiv? ?i sunt func?ionale. La una, pentru a se redirec?iona apa, s-a s?pat un tunel prin munte, înalt de vreo doi metri, lat de unu ?i jum?tate ?i lung de aproape 30. Întreaga munc? s-a f?cut numai cu dalta ?i ciocanul. Morile sunt ale oamenilor, îns? au fost introduse ?i în patrimoniul na?ional ?i se afl? sub atenta supraveghere a Muzeului „Astra” din Sibiu, care a ajutat ?i la restaur?ri.

Cele dou? izvoare ale Rudaricii î?i au originea în Mun?ii Svinicea. Dupa unirea celor dou? izvoare, Rudarica Mare ?i Rudarica Mic?, râul parcurge 10 km printr-o vale splendid? (Valea Rudaricii) ?i intr? în localitatea care pân? nu demult îi purta numele. Albia râului este presarat? cu un ?irag de mori de ap?, începand cu Moara de la Tunel ?i sfâr?ind cu Moara din ?arin?, mori care pân? în 1910 însumau un numar de 51, dar potopul din acea primavar? a luat 29 dintre ele, dar doi oameni au pl?tit ?i ei cu via?a în aceea noapte de co?mar. Înspre Prisacina, afluent al Rudaricii, se deschide o potec? str?juit? de p?duri de carpen ?i fag. Înainte de a intra în sat, râul str?bate faimoasele sale chei, împodobite de o parte ?i de alta de p?duricii de liliac s?lbatic pe care primavara îl face s?-?i topeasc? sim?ul olfactiv. Cheile sunt dominate de stânci uria?e ?i abrupte, dou? dintre ele având înfa?isare omeneasc?, iar localnicii le-au numit Adam ?i Eva. În aceast? por?iune de 2 km, valea este vestit? prin morile sale de ap? vie, mori ce formeaz? cel mai mare complex mulinologic din SE Europei.

LEGENDE
Odat?, cu mult timp în urm?, pe vremea prin?ilor ?i prin?eselor, cineva a încuiat din gre?eal? în tunelul de la moara cu acela?i nume (“Moara de la Tunel”) ni?te capre ?i ni?te oi! Dup? câteva zile, cineva trecând pe acolo, o auzit zbier?te de animale din partea locului cu pricina-tunelul ! A mers s? vad? ce se întampl? ! A deschis u?a de la tunel ?i a dat peste acele oi ?i capre ! Când au ie?it din tunel, omul a b?gat de seam? ca animalele erau ad?pate ?i s?tule ! De atunci s-ar zice c? toat? noaptea din tunel se aud cântece ?i strig?te de bucurie, dar nimeni nu a avut curajul s? mearg? dupa miezul nop?ii în acest loc fermecat, dar în acela?i rând ?i înfrico??tor !
Tot din vremea cu prin?i ?i prin?ese este ?i aceasta legend? : « Se spune c? în acele vremuri fermecate, în sat tr?ia o fat? superb? !Aceast? fat? a fost trimis? de c?tre parin?ii ei la p?dure s? duc? mâncare ciobanului care p?zea oile! A plecat fata, a ajuns la cioban, om b?trân ?i urât, care, cucerit de frumuse?ea fetei, a încercat s? o violeze ! Fata s-a speriat ?i a luat-o la s?n?toasa prin padure, iar ciobanul se ?inea dupa ea. Au alergat mult, au alergat, dar în locul numit Cracu Fecii b?trânul a prins-o ?i a violat-o, iar dup? aceea a ucis-o !

Baile Herculane (in germana Herkulesbad, in maghiara Herkulesfurdo) este un oras in judetul Caras-Severin, Banat, Romania si este situat pe Valea Cernei , la 5 km de:
- principala artera rutiera ce leaga vestul tarii de Bucuresti — DN 6 (E70)
- calea ferata internationala Bucuresti — Timisoara — Moravita,
- este accesibila si pe calea fluviala a Dunarii,
fie dinspre est: Sulina — Galati — Drobeta Turnu-Severin — Orsova,
fie dinspre vest: Viena — Budapesta — Belgrad — Orsova.
- Aeroporturile cele mai apropiate sunt localizate  la Caransebes si Timisoara (aeroport international).

2. Ce ne ofera statiunea Baile Herculane!

Statiune milenara mentionata sub denumirea “Ad aquas Herculis sacras ad Mediam” ne ofera:
- un climat de depresiune intramontana, cu influente submediteraneene, sedativ-indiferent; ape minerale izotermale si hipertermale (38-60°C), slab radioactive, hipotone, cu diferite compozitii chimice:
* sulfuroase, clorurate, calcice, sodice;
* clorurate, sodice, calcice;
* oligominerale.
Posibilitati de tratament: aerohelioterapie, bai termale, in bazin descoperit, bai termale sulfuroase si sarate,in vane si bazine acoperite; buvete pentru cura interna cu ape minerale, instalatii de hidrotermoterapie (si sauna), electroterapie, chinetoterapie, hidrochinetoterapie, in bazine; inhaloterapie; cura de teren.
- din statiune se pot face excursii la ruinele bailor romane, Pestera Hotilor(Grota Haiducilor), Grota cu Aburi, Crucea alba, si altele.
- se pot face excursii cu masina sau croazire cu salupa sau vaporul de la Orsova inspre Cazanele Mici si Mari, Chipul lui Decebal , Manastirea de pe ape Mraconia
- se poate pescui pe Cerna si Dunare

3. Tarife si oferte de cazare!
- accesibele pentru toate categoriile de turisti,si pentru toate gusturile.
- cazare la particulari, pensiuni si hoteluri
Acestea sunt cateva recomandari, care speram sa va ajute, in alegerea locatiei pentru concediul,sejurul sau turismul de afaceri planificat de catre dumneavoastra.